Padlet. Mobilitate de grup.
|
Padlet. Mobilitate de grup. Institut "Sainte-Thérèse", Manage. Belgia |
|
|
|
EVENIMENTE
Conferinţa
BREAKING BARRIERS
Breaking Barriers a fost mai mult decât o conferință: a fost o întâlnire caldă, plină de curaj și idei care rămân cu tine.
La Fundația Culturală "Ilfoveanu & Badea" din Pitești, elevi, profesori, părinți și parteneri din Argeș, Dâmbovița și Teleorman au dat voce experiențelor Erasmus+ din acreditarea școlară și acreditarea VET a Colegiului Economic „Maria Teiuleanu”, cu exemple de bune practici, testimoniale, resurse digitale și AI, ice break-uri și discuții sincere despre bariere, provocări și pașii mici care duc la schimbări mari.
Poate că uneori nu sunt bariere, ci semne că putem mai mult si mai bine, împreună. 💙🌍
La Fundația Culturală "Ilfoveanu & Badea" din Pitești, elevi, profesori, părinți și parteneri din Argeș, Dâmbovița și Teleorman au dat voce experiențelor Erasmus+ din acreditarea școlară și acreditarea VET a Colegiului Economic „Maria Teiuleanu”, cu exemple de bune practici, testimoniale, resurse digitale și AI, ice break-uri și discuții sincere despre bariere, provocări și pașii mici care duc la schimbări mari.
Poate că uneori nu sunt bariere, ci semne că putem mai mult si mai bine, împreună. 💙🌍
|
|
|
|
Ce se întâmplă când o școală nu mai are granițe? |
Cum putem învăța, călători și trăi altfel fără a răni Planeta? |
Bradul Eco Erasmus+
CONFERINȚA
„EDUCAȚIA ÎN ERA INTELIGENȚEI ARTIFICIALE:
POLITICI, PROVOCĂRI ȘI SOLUȚII”
În 14 noiembrie am avut privilegiul să particip, la Palatul Parlamentului, la Conferința „Educația în era Inteligenței Artificiale: politici, provocări și soluții”, organizată sub patronajul Comisiei pentru învățământ a Camerei Deputaților. Am fost acolo nu doar ca profesor la Colegiul Economic „Maria Teiuleanu”, ci și ca manager de proiect al Acreditării Erasmus+ în domeniul Educației școlare, o acreditare care are un obiectiv clar dedicat cadrelor didactice: dezvoltarea competențelor digitale. De aceea, pentru mine, tot ce s-a discutat acolo nu a fost doar teorie, ci material de lucru pentru ceea ce construim împreună în instituția noastră.
Un mesaj a fost repetat în multe forme: inteligența artificială nu este o „fiță” a școlii românești, ci o nevoie a vremurilor pe care le trăim. Instrumentele de tip AI sunt deja parte din viața elevilor noștri, însă mulți profesori încă le privesc cu teamă sau neîncredere. S-a spus foarte clar că educația digitală și inteligența artificială sunt doar instrumente; centrul procesului educațional rămâne profesorul. AI nu va înlocui profesorul, dar profesorul care refuză să se adapteze riscă să devină irelevant pentru elevii săi. Tocmai aici apare rolul nostru, ca adulți responsabili, de a învăța, de a testa, de a discuta etic și critic modul în care folosim aceste instrumente.
Un alt aspect important a fost viteza incredibilă cu care evoluează inteligența artificială. Ce este valabil azi, peste șase luni poate arăta cu totul altfel, cu alte funcții, alte riscuri, dar și alte oportunități. De aceea, nu putem vorbi despre „am învățat odată și gata”, ci despre o formare continuă, atât pentru profesori, cât și pentru elevi. S-a subliniat faptul că în câțiva ani utilizarea AI nu va mai fi opțională. Va deveni o reală nevoie, inclusiv pentru a face față schimbărilor de pe piața muncii. Deja se lucrează la reglementări noi, astfel încât instrumentele de inteligență artificială să aibă, la fel ca orice produs pe care îl cumpărăm, o „fișă a produsului”: ce face, ce date folosește, ce riscuri implică. Se preconizează și dezvoltarea unui sistem informatic adaptat noilor nevoi din educație, astfel încât tehnologia să fie sprijin real, nu doar o vitrină frumoasă.
Am regăsit în discuții și o confirmare a direcției pe care o va avea noul Program Erasmus+. Noul program va pune accent tot mai mare pe dezvoltarea competențelor digitale și pe utilizarea responsabilă a inteligenței artificiale. Pentru mine, ca manager de proiect al Acreditării Erasmus+ a colegiului, a fost reconfortant să aud că ceea ce am gândit în obiectivele noastre (formarea profesorilor, utilizarea laboratoarelor digitale, integrarea instrumentelor AI în lecții) este în linie cu viziunea europeană.
Un exemplu foarte concret în acest sens este că începând cu 2028, competențele de utilizare a instrumentelor de tip AI vor fi integrate în testările PISA. Asta înseamnă că elevii noștri vor fi evaluați și din perspectiva modului în care lucrează cu astfel de instrumente, nu doar prin ceea ce știu „din memorie”.
Un alt punct sensibil ridicat la conferință a fost faptul că, în prezent, aceste instrumente sunt adesea subutilizate de profesori și suprautilizate de elevi. Reprezentantul OECD, a prezentat date conform cărora aproximativ 90% dintre profesori folosesc AI mai ales pentru informare și sinteze, în timp ce cei care nu o folosesc deloc invocă lipsa pregătirii și a infrastructurii. În același timp, elevii folosesc AI intens, dar nu întotdeauna cu discernământ și nu neapărat pentru a învăța mai bine. Se creează o polarizare: de o parte profesorii reticenți sau nesiguri, de cealaltă parte elevii care experimentează haotic. Întrebarea pusă a fost: Cum putem susține „curajul documentat” al utilizării AI, astfel încât să nu rămână doar un joc sau, la polul opus, un subiect tabu?
Mi-au rămas în minte mai multe idei puternice de la vorbitori. Reprezentanți ai Ministerului Educației au vorbit despre proiecte pilot bazate pe AI în mediul universitar și preuniversitar și despre o viziune în care Smart Lab-urile și dotările realizate prin PNRR și alte programe să fie folosite de toți profesorii, nu doar de cei de informatică. A fost menționată și realitatea deloc confortabilă: atenția elevilor de astăzi poate fi captată, de multe ori, cam cât durează un reel de pe TikTok, adică aproximativ un minut, un minut și jumătate. Nu pentru a ne plânge, ci pentru a ne gândi strategic cum folosim resurse vizuale, interactive, micro-activități și chiar AI pentru a transforma acele minute într-un moment real de învățare.
Dinspre zona europeană, s-a vorbit despre schimbarea metodelor educaționale și despre nevoia de standarde etice clare. Mesajul a fost că inteligența artificială va schimba dramatic viața noastră, inclusiv prin apariția unor meserii noi, bazate pe aceste competențe. Tocmai de aceea, investițiile în formare, în tehnologie, în comunități de practică, trebuie făcute acum, nu „când o să avem timp”.
Mi-a plăcut foarte mult o comparație: noi pilotăm tehnologia, nu pilotăm „cu tehnologia”. Așa cum un pilot spune „pilotez avionul”, nu „zbor cu avionul”, la fel și noi, în educație, suntem cei care decidem cum folosim AI, nu invers. A fost amintit și un citat provocator: “Dacă un om poate fi înlocuit de o mașină, poate chiar ar trebui să fie înlocuit”. Nu ca invitație la cinism, ci ca îndemn să ne concentrăm pe ceea ce ne face profund umani: creativitatea, empatia, capacitatea de a pune întrebări bune.
Un alt fir roșu al conferinței a fost ideea de comunități de bune practici. S-a vorbit despre „insule” în educație: profesori foarte entuziaști de tehnologie, profesori care încearcă timid și profesori care nu o folosesc deloc. Întrebarea esențială este cum conectăm aceste insule. Răspunsul propus a fost să căutăm activ oamenii și instituțiile care deja fac lucruri bune cu AI și cu instrumente digitale, să-i dotăm, să-i sprijinim și să-i transformăm în centre de resurse pentru ceilalți. Aici văd un rol important pentru proiectele Erasmus, pentru rețelele ONG-urilor și pentru inițiativele locale din liceul nostru.
În cadrul dezbaterilor s-a insistat și pe cadrul de competențe digitale DIGCOMP(Cadrul european pentru competența digitală a cetățenilor -Digital Competence Framework for Citizens) și pe ideea că educația digitală trebuie să pornească de la lucruri simple, dar esențiale: cum ne protejăm datele, cum folosim parole sigure, cum recunoaștem informațiile false, cum ne formăm propriile opinii fără să ne lăsăm manipulați. Elevii au nevoie să învețe să lucreze cu „prompturi”, adică să pună întrebări clare și bine gândite instrumentelor de AI, să ceară explicații, exemple, argumente. Tocmai pentru că, așa cum s-a spus, copiii noștri sunt deja „digitali”, responsabilitatea noastră este să le arătăm cum să fie și lucizi și etici în felul în care folosesc tehnologia.
Un capitol aparte a fost dedicat resurselor concrete. Am descoperit o suită întreagă de instrumente care pot fi folosite în educație. De la NotebookLM, care poate transforma un set de documente într-un asistent de învățare personalizat, până la Microsoft Designer sau Gamma, care ne ajută să realizăm prezentări vizuale atractive într-un timp foarte scurt. Au fost menționate și instrumente de creație narativă și vizuală, cum ar fi AiComic sau diverse platforme de tip Copilot, dar și resurse pentru geografie sau științe, cum ar fi jocuri de tip „JeopardyAi” . Pentru profesorii de TIC au fost prezentate platforme de programare precum MICRO:BIT sau OZOBLOCK, care pot transforma o oră de informatică într-un atelier creativ. S-au adăugat la acest peisaj platforme și programe mai largi, precum Horizon, inițiative de tip Giga Factory, hub-uri digitale în mediul rural sau cursuri de formare pentru profesori dezvoltate împreună cu organizații , precum RoboHub sau Coaliția pentru Educație. Lista este lungă, dar mesajul principal este că nu ducem lipsă de resurse, ci de timp și curaj ca să le explorăm.
Pentru mine, ca profesor la Colegiul Economic „Maria Teiuleanu”, toate aceste idei se traduc în întrebări foarte concrete: cum pot folosi AI ca să fac lecțiile mai relevante pentru elevii mei, fără să le încurajez „scurtăturile” nesănătoase? Cum pot integra, în proiectul nostru Erasmus, activități prin care colegii de catedră să își dezvolte competențele digitale, să testeze instrumente noi și să se simtă în siguranță când le folosesc? Cum putem folosi Smart Lab-ul sau alte dotări digitale nu doar pentru „ore demonstrative”, ci pentru activități regulate, la limba română, la economie, la istorie, la limbi străine?
Ca manager al acreditării Erasmus+, văd această conferință ca pe un semnal de „mergem în direcția bună, dar trebuie să accelerăm”. Obiectivul nostru legat de dezvoltarea competențelor digitale ale profesorilor nu este un simplu paragraf într-un document, ci o necesitate reală pentru a răspunde schimbărilor din educație. Prin mobilități, cursuri de formare, parteneriate internaționale și ateliere locale, putem transforma teama în curiozitate și curiozitatea în competență.
În încheiere, aș rezuma astfel: Inteligența artificială nu este „dușmanul” școlii, ci un instrument puternic, pe care îl putem folosi în favoarea noastră și a elevilor, dacă îl abordăm cu discernământ, etică și dorință de învățare. Profesorul rămâne ghidul, modelul, omul care pune întrebările potrivite. Iar elevii, colegii și tinerii cu care lucrez sunt, de fapt, partenerii mei în această schimbare şi consider că merită să ducem mai departe, într-un limbaj accesibil, tot ceea ce am învățat acolo.
Un mesaj a fost repetat în multe forme: inteligența artificială nu este o „fiță” a școlii românești, ci o nevoie a vremurilor pe care le trăim. Instrumentele de tip AI sunt deja parte din viața elevilor noștri, însă mulți profesori încă le privesc cu teamă sau neîncredere. S-a spus foarte clar că educația digitală și inteligența artificială sunt doar instrumente; centrul procesului educațional rămâne profesorul. AI nu va înlocui profesorul, dar profesorul care refuză să se adapteze riscă să devină irelevant pentru elevii săi. Tocmai aici apare rolul nostru, ca adulți responsabili, de a învăța, de a testa, de a discuta etic și critic modul în care folosim aceste instrumente.
Un alt aspect important a fost viteza incredibilă cu care evoluează inteligența artificială. Ce este valabil azi, peste șase luni poate arăta cu totul altfel, cu alte funcții, alte riscuri, dar și alte oportunități. De aceea, nu putem vorbi despre „am învățat odată și gata”, ci despre o formare continuă, atât pentru profesori, cât și pentru elevi. S-a subliniat faptul că în câțiva ani utilizarea AI nu va mai fi opțională. Va deveni o reală nevoie, inclusiv pentru a face față schimbărilor de pe piața muncii. Deja se lucrează la reglementări noi, astfel încât instrumentele de inteligență artificială să aibă, la fel ca orice produs pe care îl cumpărăm, o „fișă a produsului”: ce face, ce date folosește, ce riscuri implică. Se preconizează și dezvoltarea unui sistem informatic adaptat noilor nevoi din educație, astfel încât tehnologia să fie sprijin real, nu doar o vitrină frumoasă.
Am regăsit în discuții și o confirmare a direcției pe care o va avea noul Program Erasmus+. Noul program va pune accent tot mai mare pe dezvoltarea competențelor digitale și pe utilizarea responsabilă a inteligenței artificiale. Pentru mine, ca manager de proiect al Acreditării Erasmus+ a colegiului, a fost reconfortant să aud că ceea ce am gândit în obiectivele noastre (formarea profesorilor, utilizarea laboratoarelor digitale, integrarea instrumentelor AI în lecții) este în linie cu viziunea europeană.
Un exemplu foarte concret în acest sens este că începând cu 2028, competențele de utilizare a instrumentelor de tip AI vor fi integrate în testările PISA. Asta înseamnă că elevii noștri vor fi evaluați și din perspectiva modului în care lucrează cu astfel de instrumente, nu doar prin ceea ce știu „din memorie”.
Un alt punct sensibil ridicat la conferință a fost faptul că, în prezent, aceste instrumente sunt adesea subutilizate de profesori și suprautilizate de elevi. Reprezentantul OECD, a prezentat date conform cărora aproximativ 90% dintre profesori folosesc AI mai ales pentru informare și sinteze, în timp ce cei care nu o folosesc deloc invocă lipsa pregătirii și a infrastructurii. În același timp, elevii folosesc AI intens, dar nu întotdeauna cu discernământ și nu neapărat pentru a învăța mai bine. Se creează o polarizare: de o parte profesorii reticenți sau nesiguri, de cealaltă parte elevii care experimentează haotic. Întrebarea pusă a fost: Cum putem susține „curajul documentat” al utilizării AI, astfel încât să nu rămână doar un joc sau, la polul opus, un subiect tabu?
Mi-au rămas în minte mai multe idei puternice de la vorbitori. Reprezentanți ai Ministerului Educației au vorbit despre proiecte pilot bazate pe AI în mediul universitar și preuniversitar și despre o viziune în care Smart Lab-urile și dotările realizate prin PNRR și alte programe să fie folosite de toți profesorii, nu doar de cei de informatică. A fost menționată și realitatea deloc confortabilă: atenția elevilor de astăzi poate fi captată, de multe ori, cam cât durează un reel de pe TikTok, adică aproximativ un minut, un minut și jumătate. Nu pentru a ne plânge, ci pentru a ne gândi strategic cum folosim resurse vizuale, interactive, micro-activități și chiar AI pentru a transforma acele minute într-un moment real de învățare.
Dinspre zona europeană, s-a vorbit despre schimbarea metodelor educaționale și despre nevoia de standarde etice clare. Mesajul a fost că inteligența artificială va schimba dramatic viața noastră, inclusiv prin apariția unor meserii noi, bazate pe aceste competențe. Tocmai de aceea, investițiile în formare, în tehnologie, în comunități de practică, trebuie făcute acum, nu „când o să avem timp”.
Mi-a plăcut foarte mult o comparație: noi pilotăm tehnologia, nu pilotăm „cu tehnologia”. Așa cum un pilot spune „pilotez avionul”, nu „zbor cu avionul”, la fel și noi, în educație, suntem cei care decidem cum folosim AI, nu invers. A fost amintit și un citat provocator: “Dacă un om poate fi înlocuit de o mașină, poate chiar ar trebui să fie înlocuit”. Nu ca invitație la cinism, ci ca îndemn să ne concentrăm pe ceea ce ne face profund umani: creativitatea, empatia, capacitatea de a pune întrebări bune.
Un alt fir roșu al conferinței a fost ideea de comunități de bune practici. S-a vorbit despre „insule” în educație: profesori foarte entuziaști de tehnologie, profesori care încearcă timid și profesori care nu o folosesc deloc. Întrebarea esențială este cum conectăm aceste insule. Răspunsul propus a fost să căutăm activ oamenii și instituțiile care deja fac lucruri bune cu AI și cu instrumente digitale, să-i dotăm, să-i sprijinim și să-i transformăm în centre de resurse pentru ceilalți. Aici văd un rol important pentru proiectele Erasmus, pentru rețelele ONG-urilor și pentru inițiativele locale din liceul nostru.
În cadrul dezbaterilor s-a insistat și pe cadrul de competențe digitale DIGCOMP(Cadrul european pentru competența digitală a cetățenilor -Digital Competence Framework for Citizens) și pe ideea că educația digitală trebuie să pornească de la lucruri simple, dar esențiale: cum ne protejăm datele, cum folosim parole sigure, cum recunoaștem informațiile false, cum ne formăm propriile opinii fără să ne lăsăm manipulați. Elevii au nevoie să învețe să lucreze cu „prompturi”, adică să pună întrebări clare și bine gândite instrumentelor de AI, să ceară explicații, exemple, argumente. Tocmai pentru că, așa cum s-a spus, copiii noștri sunt deja „digitali”, responsabilitatea noastră este să le arătăm cum să fie și lucizi și etici în felul în care folosesc tehnologia.
Un capitol aparte a fost dedicat resurselor concrete. Am descoperit o suită întreagă de instrumente care pot fi folosite în educație. De la NotebookLM, care poate transforma un set de documente într-un asistent de învățare personalizat, până la Microsoft Designer sau Gamma, care ne ajută să realizăm prezentări vizuale atractive într-un timp foarte scurt. Au fost menționate și instrumente de creație narativă și vizuală, cum ar fi AiComic sau diverse platforme de tip Copilot, dar și resurse pentru geografie sau științe, cum ar fi jocuri de tip „JeopardyAi” . Pentru profesorii de TIC au fost prezentate platforme de programare precum MICRO:BIT sau OZOBLOCK, care pot transforma o oră de informatică într-un atelier creativ. S-au adăugat la acest peisaj platforme și programe mai largi, precum Horizon, inițiative de tip Giga Factory, hub-uri digitale în mediul rural sau cursuri de formare pentru profesori dezvoltate împreună cu organizații , precum RoboHub sau Coaliția pentru Educație. Lista este lungă, dar mesajul principal este că nu ducem lipsă de resurse, ci de timp și curaj ca să le explorăm.
Pentru mine, ca profesor la Colegiul Economic „Maria Teiuleanu”, toate aceste idei se traduc în întrebări foarte concrete: cum pot folosi AI ca să fac lecțiile mai relevante pentru elevii mei, fără să le încurajez „scurtăturile” nesănătoase? Cum pot integra, în proiectul nostru Erasmus, activități prin care colegii de catedră să își dezvolte competențele digitale, să testeze instrumente noi și să se simtă în siguranță când le folosesc? Cum putem folosi Smart Lab-ul sau alte dotări digitale nu doar pentru „ore demonstrative”, ci pentru activități regulate, la limba română, la economie, la istorie, la limbi străine?
Ca manager al acreditării Erasmus+, văd această conferință ca pe un semnal de „mergem în direcția bună, dar trebuie să accelerăm”. Obiectivul nostru legat de dezvoltarea competențelor digitale ale profesorilor nu este un simplu paragraf într-un document, ci o necesitate reală pentru a răspunde schimbărilor din educație. Prin mobilități, cursuri de formare, parteneriate internaționale și ateliere locale, putem transforma teama în curiozitate și curiozitatea în competență.
În încheiere, aș rezuma astfel: Inteligența artificială nu este „dușmanul” școlii, ci un instrument puternic, pe care îl putem folosi în favoarea noastră și a elevilor, dacă îl abordăm cu discernământ, etică și dorință de învățare. Profesorul rămâne ghidul, modelul, omul care pune întrebările potrivite. Iar elevii, colegii și tinerii cu care lucrez sunt, de fapt, partenerii mei în această schimbare şi consider că merită să ducem mai departe, într-un limbaj accesibil, tot ceea ce am învățat acolo.
Erasmus Days la Colegiul Economic "Maria Teiuleanu"
Târgul experienţelor Erasmus+
13- 17 octombrie 2025
|
Poveşti de dat mai departe... partea1 Printre selecții, contractări, raportări și întâlniri care se țin lanț (online, offline și… uneori pe fugă ), la Colegiul Economic „Maria Teiuleanu” se pregătește ceva cu multă energie pozitivă: ERASMUS DAYS 2025! Miercuri și joi, Colegiul Economic "Maria Teiuleanu" Piteşti se transformă într-un adevărat HUB al aventurilor europene : povești trăite, experiențe împărtășite și surprize numai bune de povestit si dat mai departe! La Târgul Experiențelor Erasmus, absolvenții și beneficiarii programului vor depăna amintiri ca pe suveniruri de preț, iar boboceii vor putea gusta, pentru prima dată, din virusul Erasmus, contagios prin entuziasm, curaj și curiozitate! Pregătirile sunt în toi, echipa e pe baricade, iar vibe-ul e clar: „Erasmus nu se povestește… se trăiește!” Iar pt.toţi cei care ne urmăriţi, daţi şi mai departe! Niciodată nu este prea târziu să se ştie de noi (asta dacă nu se ştie deja) Vom reveni în curând cu impresii de culise. |
Poveşti de dat mai departe... ediția „Pregătiri în misiune Erasmus!” partea a 2-a Cine spune că miercurea e o zi banală, n-a trecut azi prin holul Colegiului Economic „Maria Teiuleanu”! Aici, între o bancă de lucru și o plantă strategic plasată lângă drapelul UE , s-a născut Erasmus HUB-ul, un colț colorat, primitor și plin de povești care abia așteaptă să fie spuse! Cu grijă, precizie și muuultă imaginație, echipa a trecut la treabă: s-au aranjat plantele (care între noi fie vorba, par gata să plece și ele în mobilitate ), s-au testat pozițiile bannerelor-milimetric! -ca la un veritabil vernisaj european, s-au aprins lămpile și s-a decis că lumina perfectă pentru Erasmus+ este... lumina entuziasmului! Iar când primii boboci și vizitatori curioși au dat nas în nas cu standul Erasmus, s-a auzit clasicul: „Doamna, dar Erasmus se mănâncă?!” Răspunsul oficial: „Da, cu poftă de cunoaștere, condimente culturale și desert de prietenii internaționale!” Pe fundal, se fac ultimele poze, se mai aranjează o revistă, se mai lipește un sticker pt. „Changing lives, opening minds” și se simte clar că mâine se continuă cu ceva frumos! Așa că da, pregătirile sunt gata, decorul strălucește, iar vibe-ul e 100% Erasmus+ROs: colorat, haotic în cel mai bun sens și imposibil de ignorat! |
Povești de dat mai departe... episodul final: “Mentori, boboci și o tombolă cu iz de aventură europeană!”
După atâtea pregătiri, eforturi strategice și cafele inspiraționale, a venit momentul mult așteptat: Erasmus Days 2025, ziua în care poveștile au prins glas!
Elevii-beneficiari Erasmus ai Colegiul Economic "Maria Teiuleanu" Piteşti au lăsat timiditatea la ușă și au preluat microfonul, transformându-se în mentori adevărați pentru bobocii curioși și profesorii dornici să afle „Cum e viața în Erasmus și cu ce se "mănâncă" aceasta”
Au fost discuții savuroase elevi-profesori, profesori-elevi, elevi-elevi, într-un schimb de replici plin de entuziasm, curiozități și povești trăite la intensitate maxima: de la primele emoții ale zborului internațional până la prietenii care au rezistat mai bine decât bateriile telefoanelor din excursie.
Iar la Tombola Erasmus, lucrurile au devenit serioase: întrebări ca „În ce țară ți-ar plăcea să mergi?”, „Ce ai pune în bagajul Erasmus?” sau „Câți beneficiari Erasmus are colegiul nostru până în prezent” au pus mințile la contribuție și au stârnit râsete şi voie bună în lanț. Cei curajoși au plecat acasă cu premii Erasmus și un bonus neoficial: o doză de motivație să aplice la următoarele provocări Erasmus+!
Totul s-a desfășurat în Spațiul Eco Erasmus, o zonă primitoare unde ghivecele verzi au asistat tpcute la conversații inspirate despre incluziune, diversitate, sustenabilitate și competențe digitale, pe scurt, viitorul în culori Erasmus+.
Printre notițe, reviste pline de amintiri, bilețele cu mesaje motivaționale și inimioare gravate cu emoții autentice, atmosfera a fost una singură: entuziasm în stare pură!
„Erasmus m-a învățat că lumea e mare și frumoasă… dar și că harta începe chiar de la ușa școlii.”
„După Erasmus, nu te mai întorci același. Te întorci mai TU.”
Așa s-a încheiat povestea acestor zile magice, cu râsete, aplauze și promisiunea clară: „Once Erasmus, always Erasmus!”
Mulțumim tuturor profesorilor și elevilor, mentori, curioși, visători și entuziaști, care au transformat Erasmus Days 2025 de la Colegiul Economic „Maria Teiuleanu” într-o adevărată poveste europeană plină de energie, culoare, zâmbete și inspirație, demonstrând că Erasmus nu se povestește… se trăiește!
